miercuri, 1 decembrie 2010

De ziua noastra...


Dragii mei, bunicii si stra-stra bunicii mei se trag din Ardeal, dintr-o zona foarte framantata de conflicte interetnice, de pe langa Tg. Mures. Mandri de a fi romani, bunicul a fost preot greco-catolic, ungurii au vrut sa-i taie mana dreapta in 1940 ca sa nu mai poata face semnul crucii. Si totusi nu i-a urat atat de tare ca pe comunisti! Cu el in frunte, toti copii(fete, baieti), au facut ani grei de puscarie politica si au fost distrusi ca oameni dupa aceea. Unde vreau sa ajung. Momentul 1 dec. 1918, trebuie privit cu mult entuziasm, dar si cu o rece asumare a realitatilor de atunci. Plecand pe filiera Scolii Ardelene, majoritatea intelectualitatii romanesti ardelene, era greco-catolica (nu intru in detalii, de ce) si ea a fost varful de lance al romanismului din Transilvania. Chiar bunicul imi povestea, ca nici pe departe nu a fost entuziasmul inoculat noua de istoriografia eroico-romantata in toti acesti ani, la unire. Foarte multi au avut indoieli. Se temeau de "miticismul" regatean, ei fiind (ca si acum) mai "altfel". De altfel, sa nu ne amagim, dar in WW I, multi romani au luptat in armata austro-ungara, chiar impotriva regatului. Obtinusera drepturi, erau reprezentati in dieta de la Budapesta, imparatul de la Viena, vedea cu alti ochi chestiune romaneasca plus ca influenta austriaca si chiar maghiara dezvoltase atat economic cat si cultural Transilvania, cu mult peste regat (ca si acum). Nu o mai lungesc, cine nu crede, sa citeasca. (recomand "Germanofilii" de Lucian Boia si "O istorie sincera a poporului roman" de Florin Constantiniu)
Slavici nu poate fi numit un colaborationist, pentru ca el vedea Ardealul dezvoltandu-se ca o regiune absolut autonoma in cadrul imperiului austro-ungar. Si ca el multi alti intelectuali (poate idealisti, poate nu). Pana si Maniu a avut mari dubii la unire dupa ce a servit in armata imperiala. Iar majoritatea populatiei (ca si acum), nu era interesata de unire, nici in regat nici peste Carpati. Acum la atatia zeci de ani de la Unire, stau si ma intreb ce era mai bine pentru Transilvania, o autonomie sub austrieci sau balcanizarea regiunii sub regimurile corupte de la Bucuresti ? Oricum, ne place sa mergem prin Bucovina, banat, Ardeal si sa vedem urmele civilizatiei impuse chiar si cu forta cateodata, de nemti... Dar sa revin: Traiasca Romania Mare!

P.S.1 Era sa uit, pe bunicul si copii lui, nu i-au nenorocit prin puscarii, nici ungurii, nici austriecii. Au fost romani neaosi si "frati" evrei cei care i-au anchetat, torturat si umilit.
P.S.2 Nepunand la indoiala (sau punand...nu stiu) istoria straveche a Daciei si ocuparea ei de romani, apoi de unguri in Ardeal (se stie ca doar o parte din Ardeal plus Oltenia si Banatul, faceau parte din Dacia romana, restul erau in Moezia), am o nelamurire accentuata de studiile istorice neconcludente: ce sa intamplat prin patria noastra, dupa retragerea Aureliana, timp de aproape 1000 de ani? Ati aflat ceva noutati?
Cu stima va urez multa sanatate de ziua tarii noaste!
(comentariu personal, publicat pe "Reporter Virtual")

3 comentarii:

  1. am aflat ca aia de-ncercara ceva la Tg Mures prin 15 martie 1990 au schimbat tactica: au lasat mai moale cu violenta in strada si se lupta acum pe alte fronturi, pe la tembeliziuni si pe bloguri...

    cica vor sa ne inoculeze ceva de genul:
    "m-am saturat de Romania, vreau Transilvania mea!"

    ramane sa vedem cat de idioti suntem ca sa si credem asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca reuseau ceva atunci mai era cum mai era, dar acum, fiind in UE, nici o sansa! Plus ca a fost demonstrat ca acolo a fost mana lunga a securitatii! Daca era cumva o aluzie la articolul meu inseamna ca nu ai citit inceputul. Nu am chef sa ma duc la rude cu pasaport, nici vorba, dar sunt unele aspecte ale istoriei care trebuiesc spuse, nu ascunse. Mai mult ne-ar face deservicii daca am continua sa le ascundem.

    RăspundețiȘtergere