duminică, 7 noiembrie 2010

Un servitor care s-a visat stapan


Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor

A murit Adrian Paunescu. Cei care l-au cunoscut, inainte de '90, au amintiri amestecate. Eu sunt unul dintre ei.
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti
.
Indentificat cu Cenaclul Flacara, Paunescu, este o parte din tineretea mea. Vreau nu vreau, trebuie sa recunosc. Intr-o vreme in care peste tot era gri, de la haine si pana la cladiri, Cenaclul era singura pata de culoare.
Cheama-i doamne inapoi,
Ca si-asa au dus-o prost

La inceput, cu ajutorul aparatului de partid, parte mare din bilete se distribuiau in fabrici, la clasa muncitoare...Dar cum nu prea mergea folkul sau poezia, la niste ghiolbani adusi fortat de la sapa, in oras la bloc, biletele ajungeau la copiii lor. Asa se umpleau salile, cu tineret adolescentin, usor impresionabil.
Si aparea poetul! Cu plete si disproportionat (de unde si porecla: Porcul), Paunescu statea la o masa cu o veioza vesnic aprinsa. Recita, se agita, radea, plangea, certa, pleca, revenea, transpira, era un spectacol. Intotdeauna el, doar pentru el, numai el. Un fel de Ceausescu in rime.
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi.

Ceilalti (pentru care venise publicul), erau mici, asteptau cuminti pe scena, chemarea Demiurgului. Primea biletele din public, cu vorbe dulci cersind o melodie, marinimos cateodata le dadea curs, chemandu-si menestrelul sa presteze. Avea puteri nelimitate, prim secretarii tremurau in fata lui, se blocau etaje intregi prin hoteluri pentru cenaclu, banii curgeau in cantitati impresionante pentru vremea aceea.
Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin da ceva,

Nici nu mai conta prestatia adeseori ridicola in pupincurism a "maestrului". Pentru ca Paunescu nu uita nici un moment mana care-l hraneste. In fiecare spectacol avea reprize de lins curul familiei Ceausescu, deseori ridicand fortat (sub amenitarea ca opreste spectacolul) oamenii in picioare si indemnandu-i sa rosteasca lozinci. Stia sa manipuleze sentimente, sa apese pedala unei false democratii, traita pentru cateva ore, intr-un spectacol.
Sa-i mai poti intarzia,
Sa o ia de la-nceput

Nu a fost un mare poet cum se afirma, nici pe departe. A fost un foarte bun versificator. E o mare diferenta. A scrie poezii la minut, nu e nici pe departe genial. A scris versuri. Poet a fost Nichita Stanescu.
Am auzit ca pe unele posturi tv era comparat cu Eminescu! E o blasfemie! Eminescu a fost un poet genial si nu a fost un megaloman. Paunescu, in toata viata lui a fost un profitor sinistru, fara cea mai mica urma de bun simt.
Au platit cu viata lor,
Ale fiilor erori,

Intr-o stare de libertate, Paunescu nu ar fi existat! Dupa 90, a si disparut vreo cativa ani. Sub oprobiul public, si-a mutat ramasitele cenaclului dincolo de Prut, incercand in Basarabia ce nu mai putea in Romania. Nu a mai reusit. Si acolo lumea respira. Atunci a revenit si a renascut ajutat de politica din sfarsitul anilor 90,cand lumea nu mai era asa razbunatoare pe lingaii comunismului. Si a profitat din nou, ducand viata de parlamentar multi ani, cu beneficiile de rigoare. Au inceput iar aparitiile tv, s-a angajat ca profesor la Universitatea Spiru Haret, l-a adus acolo si pe fi-su ca lector, toate pe bani multi.
Doamne fa-i nemuritori,
Pe parintii care mor.

Iar apoi a murit. Tot circul mediatic, semanand a doliu national, e posibil la noi doar pentru ca nu mai avem simtul valorii. Au murit si Arghezi, Blaga, Labis, Nichita, Radu Gyr si multi altii care au fost poeti de legenda. Majoritatea au trait modest, unii chiar in chinurile inchisorilor si nu s-au bucurat de atata apreciere. De fapt o apreciere de fatada, pentru ca la Paunescu nu mi-a placut decat o poezie: Ruga pentru parinti. In rest a scris versuri...
In istorie nu raman decat adevaratii creatori, pentru ca istoria nu iarta, iar Paunescu va ramane cu poezia mai sus mentionata, nenumaratele si dezmatatele ode ridicate unui regim care a distrus o tara, scuipatul oamenilor prelins pe obrajii plini de osanza, in timpul revolutiei, la poarta ambasadei americane si pentru "nemuritoarea" scrisoare adresata lui Ceausescu in 1986, incheiata cu urarea: Să trăiţi, Măria Voastră!
In rest doar megalomania indecenta, a unui servitor ca s-a visat stapan...

P.S. Intr-un moment de luciditate, de pe patul spitalului, Paunescu i-a dat un telefon unei alte lichele parvenite din timpurile noastre, Mircea Dinescu, spunandu-i:
"Mircea, îţi dau un telefon să îţi spun că îmi e dor de cel ce erai odinioară." Restul e tacere...

7 comentarii:

  1. normal.. acu ca s-a dus va permiteti sa aruncati cu rahat.
    lasati-l sa se odiheasca in pace.
    macar daca ai fi pus si matale acolo un "Dumnezeu sa il odihneasca!" dar nu, aruncam cu rahat ca asta stim sa facem. ne credem mari "ziaristi" prin toate dejectiile pe care le punem pe blog.. of of, mai mai. iti doresc ca si la moartea ta sa scrie careva pe un blog amarat la fel cum ai scris si tu despre cel care a fost adrian paunescu. nu il consider un mare poet dar macar am bunul simt sa nu stau sa ii scurm trecutul ca ultimul mancator de rahat. a murit, lasa-l...
    Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă abonasem la blogul ăsta pentru că arăta pe bune (rar, e drept) hidoșenia lui Badea. Din păcate, armele sunt aceleași cu ale lui Muirciulică: mârlănie și noroi, amestec perfect pentru o troacă.
    Postul ăsta cu Păunescu a fost picătura finală a unui pahar mult prea ciobit... Păcat. Ai intrat în tagma celor care înjură orice și pe oricine, doar-doar se ridică.
    Un singur cuvânt mai am de spus: unsubscribe.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi pare rau ca te-am dezamagit, dar asa l-am "trait" eu pe Paunescu. Daca ai o varsta ma frageda si nu ai prins acele vremuri, poti intreba mai varstnicii. In legatura cu limbajul si eu cred ca am sarit calul in ultima vreme, am scris din instinct mai mult. Imi cer scuze. Cu stima, sper sa revii asupra deciziei...

    RăspundețiȘtergere
  4. E limpede ca Paunescu aduna lumea in jur cu cenaclu dar eu in acea vreme nu mergeam pentru el neaparat, ci pentru cei ce il inconjurau pe el , nu il condamn pe Paunescu si nici nu il ridic in slavi , acum de asta se ocupa Dumnezeu , eu imi aduc aminte de acele vremuri ca din 100 de oameni 99 il pupau pe Dictator in cur si unul singur era cel ce il injura si asta o facea in fata unui pahar de 2 prune, parlamentul e plin de Lichele de la al mai mare la cel mai mic si acolo sint trimis de voi de noi. Istoria va decide si chiar si acum ca Paunescu nu mai e si chiar daca vor mai muri inca 10 mari scriitori nu se va gasi unul sa il intreaca pe Eminesc e unic si inca cel mai bun, dat find si frageda virsta la care el a disparut dintre noi el e o legenda adevarata.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu nu o sa inteleg niciodata ce-i cu prostia asta care spune, "despre morti numai de bine".

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule Dan, am citit ambele postari ale D-voastra cu privire la Paunescu si trebuie sa va spun ca m-am bucurat sa constat ca nu sunt singurul care gandesc astfel. Ce-i drept, "despre morti numai de bine", dar am impresia ca in cazul lui "s-a sarit peste cal". Basca Adrian Nastase a cerut doliu national! Pentru ce? Mai bine zis, pentru cine? Pentru un ins fara caracter si lipsit de scrupule...

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu cred ca despre un om trebuie spus adevarul si cu bune dar si cu rele, pentru ca altfel ne mintim chiar noi insine.Cat despre Adriana Nastase ce sa mai spui, o lepra imbuibata.

    RăspundețiȘtergere