Fortat de un comentariu in care sunt acuzat ca "scurm trecutul" si ca e indecent sa scrii critic despre un om care nu mai e, revin cu oaresce precizari.
Ce am scris este doar parerea mea despre un om , a carui activitate am cunoscut-o si inainte de 90. Citindu-i proza si poezia, impresionat am ramas doar de "Ruga pentru parinti". Faptul ca Cenaclul Flacara a fost un fenomen de o amploare uriasa, s-a datorat si regimului comunist in care a existat. In democratia schiloada de dupa 90, nu a mai avut nici un ecou. Mai canta pe la OTV, in garsoniera. Cei care nu au trait acele vremuri, nu prea ar trebui sa se pronunte. In corul de laude si plecaciuni in fata dictaturii, s-au distins de departe doua nume: Paunescu si Vadim, de aceea la revolutie, crezandu-se vreun dizident (Ceausescu ii interzisese cenaclul in 85 din cauza incidentelor de la Ploiesti, unde au murit oameni), Paunescu a iesit foarte revolutionar pe strada. Numai ca lumea nu-l uitase si a urmat asta, el afirmand "Sunt un porc. Sunt porcul dumneavoastra de Craciun liber.":
Acum, la moartea lui, toti se fac a uita acei ani, in care era proscris si tara ii era "nerecunoscatoare". Nimeni nu poate nega ca a facut si fapte bune, chiar deosebite pentru acele vremuri, dar caracterul si faptele de lingau desantat al unui regim criminal, au ingropat intr-un morman de gunoaie acele fapte.
Asa ca, echilibrat, fara patima, ca traitor si atunci si acum, pot afirma ca Adrian Paunescu a fost un poet bun (nici pe departe genial), cult, exceptional manipulator al maselor umane, care ar fi putut avea caracter. Optiunea lui a fost sa nu aiba.
De unde si lipsa cvasitotala a scriitorilor la inmormantarea sa. Iar gestul de al inmormanta in apropierea unui Eminescu sau Nichita Stanescu, tot blasfemie mi se pare!
P.S.1 Si deoarece mi s-a reprosat ca nu am zis cateva vorbe crestinesti despre acest om (nu stiu daca nu a fost chiar ateu, pentru ca se lauda cu optiunile stangiste), am sa le spun acum: "Dumnezeu sa-l ierte!"
P.S.2 Nu este prima oara cand scriu despre acest personaj trist. As fi chiar bucuros ca la moartea mea, sa scrie macar un blog, dar prefer linistea anonimatului.
Uite de ce te citesc pe tine si pe toti cei care judeca cu capul, nu cu curul:
RăspundețiȘtergereAdrian Paunescu - poezie dedicată lui N.Ceauşescu
“Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă (…)
Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească, (…)
Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n ‘72, ţin minte: «Acum ori niciodată!» (…)
De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.
Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune. (…)
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare”.
Mai are multe din acestea...Dar de acum, sa-l lasam acolo unde s-a dus. Istoria va avea ultimul cuvant. Poate a fost un rau necesar inainte de '90, nu mai stiu ce sa spun. Oricum, nu l-am admirat niciodata, iar cei care-i ridica acum osanale sunt niste pierduti, care nu stiu ce inseamna un poet mare.
RăspundețiȘtergere