Pentru Spartakus de la "Reporter Virtual"

Dle Spartakus, articolul dvs: Jurnalistul “trecem peste” din 16-10-2010, mi-a produs un sentiment de jena vecin cu scarba. Pentru ca un nevertebrat ca Wictor e si Ciutacu, asta nu inseamna ca poate avea vreo legatura cu Nicolae Labis (poet de geniu, cu moarte de legenda la 21 de ani) si cu sublimul poem, "Moartea Caprioarei" ! Ce legatura poate fi intre chipul unei javre maidaneze hranita cu resturi aruncate de Felix, caruia ii curg balele in direct iar limba ii este incarcata de la "Vorbele Grele" pline cu cacat pe care le scuipa in ecran sau blog, revin, ce legatura poate fi intre acest vierme negricios si caprioara lui Labis?
"Ea s-arata saltand si se opri
Privind în jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama"
In care dintre aceste versuri l-ati regasit pe Ciutacu? Vi s-a parut ca sensibilitatea unei fapturi, exemplara in delicatetze, se poate alatura marlaniei grotesti a unui ghiolban? Sa nu ne jucam cu astfel de comparatii, care manjesc cu noroi personalitati adevarate, ce au lasat in urma lor opere geniale. Ce a creat N. Labis pana la 21 de ani (cand a fost omorat de securisti in 1956), o jigodie ca W.Ciutacu, nici cand doarme si-i curg balele pe perna, nu viseaza. Stiti foarte bine ca "jurnalisti" ca el, Badea, Stancu, Gadea,etc sunt apreciati de persoane a caror educatie culturala a fost intotdeauna la capitolul Diverse. Chiar nu ma asteptam la dvs. sa faceti asemenea comparatie, pe care eu as vedea-o ca un sacrilegiu ! Nu poti sa tarasti in noroi numele si opera unui geniu.

Va spun asta, poate si sub impresia faptului ca am vizitat casa memoriala N. Labis vara aceasta de la Malini si am aflat multe despre viata poetului si greutatile prin care a trecut. Dupa ce a fost impins sub tramvai, a mai trait 10 zile la spital avand coloana sectionata, in a 11-a zi, inainte de a muri a dictat o ultima poezie:
"Pasarea cu clont de rubin/ S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat./ Nu mai pot s-o mangai./ M-a strivit/ Pasarea cu clont de rubin./ Iar maine/ Puii pasarii cu clont de rubin/ Ciugulind prin tarana/ Vor gasi poate/ urmele poetului Nicolae Labis/ Care va ramane o amintire frumoasa..."
Nicolae Labis impreuna cu opera sa trebuie sa ramana o "amintire frumoasa", nu manjita cu mizeria improscata de o vecinatate a scursurilor jurnalismului actual. Iar W.Ciutacu este mai mult de o scursura, e chiar latrina !
Sperand intr-o interpretare corecta a "spuselor" mele si asigurandu-va de totala mea consideratie, inchei:
"Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sã traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-mã, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc"